THE BEST

                               Nr 2

                                                       GEOGRAFIE

                                                                      

                                                        Muntii Apuseni

                

                Muntii Apuseni sunt un lant Muntos din Transilvania, parte a Carpatilor Occidentali. Muntii Carpati sunt munti tineri, de incretire, formati in orogeneza alpino-carpato-himalayana.

                 Relieful este unul carstic, binde dezvoltat, alcatuit din pesteri (Pestera Ursilor, Pestera Meziad), chei (Cheile Turzii), defile (Defileul Muresului)

                 Muntii Apuseni sunt traversati de mai multe rauri, existand si o serie de lacuri formate.

                 Clima este una temperat-continentala de tranzitie, cu influente oceanice. Vegetatia este alcatuita din paduri de foioase si conifere (la peste 1.300 m). Zona se remarca printr-o densitate scazuta a populatie.

                

                                                  Muntii Bucegi

                Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km patrati, se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la sud si culoarul Branului si Valea Ialomitei la vest; cade brusc spre nord catre depresiunile Barsei si spre sud, pana la contactul cu SubCarpatii de Curbura.

                 Unele denumiri toponimice intalnite din acesti munti ridica interesante problem de filologie. Masivul Bucegi are forma de potcoava deschisa spre sud, din centrul careia izvoraste raul Ialomita. Bucegii au putine bogatii naturale, folosindu-se pentru piatra de constructii sau fiind folositi la pasuni pentru oi, parte din transhumanta.

                                  MAREA NEAGRA

                Marea Neagra este situate la sud-est de tara noastra. Are o intindere de doua ori mai mare decat cea a Romaniei.

                 In Marea Neagra se varsa Fluviul Dunarea dar si alte fluvii. In Marea Neagra traiesc melci, meduze, pesti, delfini si chiar rechini mici

                 Pe tarm si in apropiere se intalensc pasari ca: pescarusi, cormorani si randunici de mare

                 Marea cuprinde o lume de plante ce devin hrana pentru unele animale. Alte animale se hransesc cu animale mai mici. La o adancime mai mare de 200 m, apele sunt lipsite de vietuitoare deoarece nu exista oxigen, dar exista gaze otravitoare 

                                                          CURIOZITATI

                 PERICOL.Soarta ursilor polari sta, literalmente, pe o pojghita de gheata. Putin peste 20.000 de exemplare mai traiesc in mediul salbatic, majoritatea fiind grupati pe teritoriul Canadei. Sase din totalul celor 19 sub-populatii de urs polar sunt amenintate in mod evident cu disparitia, celelalte populatii dand, la randul lor, semen de decline, in acelasi ,,ritm” cu modificarea habitatelor prielnice hranei si reproducerii

                 Gheata este elemental esential pentru ca un urs polar sa supravietuiasca. El are nevoie de gheata ca sa poata vana, sa se poata imperechea si, de asemenea, sa se poata hrani. Este cunoscut faptul ca la inceputul verii arctice ursii polari trebuie sa se hraneasca cu cantitai mari de carne de foca, pentru a compensa lipsa hranei din timpul iernii. Cum coloniile de foci nu se gasesc intotdeauna in apropiere, ursii sunt nevoiti sa parcura kilometri intregi de gheata pentru a putea vana. In ultimii 100 de ani, temperature medie din regiunea arctica a crescut cu aproximativ cinci grade, ceea ce a determinat topirea suprafetei intregi de teritoriu inghetat. Concret, studiile arata ca intri 1979 si 2005 calota glaciara s-a diminuat cu 21%, o suprafata egala cu cea a statului Alaska!!!

                Iar vestile proaste nu se opresc aici. Hrana ursilor polari e cu atat mai greu de procurat, cu cat si supravietuirea focilor, principala sursa de vanat, e pusa in pericol. Pe masura ce stratul de gheata se subtiaza, populatiile de foca se reproduce din ce in ce mai greu. Mai putine foci inseamna mai putina hrana pentru ursi, pentru ca regiunea arctica nu ofera alt vanat la fel de bogat in calorii cum sunt focile

                Ursii polari sunt extreme de vulnerabili la schimbarile climatice, ei neputandu-se adapta la un alt mediu decat cel inghetat. Cum pierderile de gheata sunt tot mai mari cu fiecare an, iar conditia fizica si capacitatea de reproducere sunt din ce in ce mai slabe, sansele supravietuirii acestei specii sunt din ce in ce mai mici

                                                       PINGUINII

Tinuturile reci sunt si mediul de viata preferat al pinguinilor, care populeaza insa cealalta emisfera, cea sudica. Marea majoritate a pinguinilor traiesc in jurul Antarcticii si in insulele sub-carpatice. Mai précis, 4 specii – pinguinul Imperial, Adelle, Chinstrap si Getoo, care cuibaresc pe teritoriul Antarcticii.

                Pinguinii Imperiali si Adelle sunt practice dependenti de gheata, fie ca e iarna sau vara polara. Pinguinii Imperiali sunt cele mai mari si, totodata cele mai frumoase exemplare dintre toate populatiile de pe glob. Ating chiar si pana la 1,15m si 40kg. Pinguinii Imperiali cuibaresc pe parcursul iernii polare, indurand intunericul si temperaturile ce coboara pana la minus 50 C. Femelele fac an de an calatorii de pana la 200 km, pe gheata, doar pentru a depune un singur ou, pentru ca api sa lase oul in grija masculilor si sa se reintoarca la ocean unde isi pot procura hrana. Aceasta calatorie e esentiala pentru reproducerea lor, iar fara un strat gros de gheata, ea este practice imposibil de realizat.

                Daca temperature media globala va creste cu doar 2 grade, 50% dintre coloniile de pinguini Imperiali vor disparea si asta pentru ca aceasta specie atat de speciala e sensibila la schimbarile climatice. Spre deosebire de pinguinii Adelle, pinguinului Imperial ii sunt mai adaptabili la noi conditii de viata, pinguinului Imperial ii e necesar un element pentru a se putea cuibari; stratul gros de gheata. Hrana e o alta problema cu care coloniile de pinguini se confrunta tot mai mult, din cauza scaderii drastice a cantitatii de peste si crustacee, principala lor sursa de hranire. Incalzirea globala afecteaza pe z ice trece stratul de gheata al Antarcticii. Pentru pinguinii Imperiali, este inceputul sfarsitului.

                Impactul incalzirii regiunii arctice nu se rasfrange, insa, doar asupra speciilor care traiesc la Polul Nord. Un studio publicat de WWF anul acesta, intitulat ,,Implicatiile globale ale schimbarilor cllimatice in Regiunea Arctica’’, anunta ca incalzirea in regiune ar putea cauza inundatii care ar afecta o patrime din populatie Planetei, cresteri foarte mari ale emisiilor de gaze au effect de sera stocate sub calota glaciara, precum si schimbari dramatice ale climei. Ceea ce a descoperit echipa care a realizat acest studiu e un scenariu cutremurator. Raportul ne spune, practice, ca incalzirea Regiunii Arctice este mai mult decat o chestiune locala, este o problema care afecteaza intreaga planeta. Altfel spus, daca nu reusim sa mentrinem temperaturile normale in Regiunea Arctica, consecintele se vor rasfrange asupra comunitatilor umane de pretutindeni.

                Mai multm solurile inghetate din Regiunea Arctica stocheaza dublul cantitatii de Co2 din atmosfera. Daca procesul de incalzire va continua, suprafetele se vor subtia tot mai mult si vor elibera cantitati mari de carbon, sub forma de Co2 si metan- un gaz cu efect de sera foarte puternic De altfel, nivelul metanului din atmosfera a crescut deja considerabil in ultimii ani, principala cauza fiind pana in 2100 si numeroase inundatii vor lovi zonele de coasta, afectand mai mult de un sfert din populatia Planetei.

                                                              ISTORIE

                                                                ROMA

Legenda spune ca Roma a fost întemeiată de Romulus. El şi fratele sau Remus, consideraţi fii zeului Marte, ar fi fost aruncaţi în Tibru, dar salvaţi şi alăptaţi de o lupoaică

            Forul lui Traian realizat de Apolodor din Damasc S-a lucrat între anii 107 - 117 d.Hr. cu fonduri din prada dacică şi cu captivi de război. Forum Traiani s-a păstrat intact până în secolul VI

       Columna lui Traian este un monument din Roma construit din ordinul împăratului Traian. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în 113, basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei.

Columna are o înălţime de aproximativ 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.

Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fostînlocuită în secolul XVI cu o statuie a Sfântului Petru.

         Basorelieful  prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a columnei) si 105-106 (în partea de jos). Soldaţii romani şi daci sunt prezentaţi în timpul bătăliei .

          De forma ovală, Colosseumul are axa mare de 188 m , axa mica de 156 m şi înălţimea de peste 52 m, în plus are două nivele  la subsol.

           La construcţia Colosseumului au fost folosite zeci de mii de sclavi prizonieri de război.

        
     TURNUL DIN PISA are o înălţime de 30 de metri şi o greutate de 14.453 tone. Construcţia a început în august 1173

                                  VATICAN
- ocupa aproximativ jumătate de kilometru pătrat
- este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă ( Benedict al XVI-lea), episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă a Bisericii Catolice

                                       POEZII

                                        Cine-i?

                             De Emilia Caldăraru

Ea ne e a doua mamă

Ea ne-nvată tot ce-i bun

Ia ghiciti, ghiciti prieteni:

- Despre cine-i tot ce spun?

Ea ne-nvată cât de mândru

E acest pământ străbun

Basme, cântece, legende…

- Despre cine-i, tot ce spun?

Bine e cu ea alături

Si e vesel de nespus

Si la muncă, si la joacă

- Despre cine-i tot ce-am spus?

E frumoasă ghicitoarea

Si o vom ghici usor:

-E învătătoarea noastră

Si ni-e dragă tuturor!

                                        Floare am cules, cu floare…..

Floare am cules cu floare

Din grădină si din glastră

Ca să fie sărbătoare

Pentru învătătoarea noastră

La multi ani! La multi ani!

Pentru învătătoarea noastră!

Stele, raze de lumină

Am adus din zarea albastră

Ca să fie sărbătoare

Pentru învătătoarea noastră

Cântec plin de duiosie

Slavă caldă si măiastră

Înăltăm cu bucurie

Pentru învătătoarea noastră!

Inima mereu curată

Spre-mpliniri ne e fereastră

Totdeauna o să bată

Pentru învătătoarea noastră!

                                       POVESTI

                                     MAGICIANUL OACHE

 

Mihaita este un băieţel ce a venit în vacanţă la bunici. Se simţea întotdeauna fericit aici unde nu mai avea grija unui program zilnic foarte strict şi nici a unui spaţiu limitat. Putea să zburde oriunde şi oricat îşi dorea; bunicii îl înţelegeau şi nu se supărau pe el . Era liber, în sfârşit liber!

Iubea natura şi făcea lungi şi dese plimbări în împrejurimi: prin pădurice, pe dealul înalt din spatele casei, dar cel mai mult îi plăcea să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului pe malul lacului, lacul din marginea pădurii.

Aici Mihaita a descoperit o lume plină de magie. Şi uite-l acum pe Mihaita cum s-a oprit pe marginea lacului. Privea marginile acestuia şi ceva verde sidefiu îi atrăsese atenţia. Era mătasea broaştei. Simţea în ea ceva diafan şi enigmatic.

Brusc se auzi: „oac!" Apoi din nou: „oac oac!" Doar e împaratia broaştelor, îşi spuse. O împăratie ce se întinde cât vezi cu ochii... gândi mai departe copilul. Din nou se auzi „oac oac!". Ceva din el îi spuse că sunetul acela pe el îl cheamă ...oac oac se auzi din nou ca o dezmierdare ... oac oac. Se ridică uşor în picioare şi se lăsă dus de sufletul său catre locul de unde venea sunetul. Oac oac se repetă din nou... oac oac... mai aproape.. ...şi mai aproape...oac oac... şi se trezi faţă în faţă cu o broscuţă ce în lumina înserarii părea ca este stropită cu cristale verzi aurii sidefii. Broscuţa parcă îl invită să ia loc lângă el. Apoi aceasta se avântă spe înalt sărind de parcă ar fi dorit să limiteze un spaţiu doar de ea ştiut.

Mihaita întinse mâna şi o prinse în palmă. O atingere atât de gingaşă ... Broscuţa se ridica poznaş pe varful lăbuţelor ca să poată privi direct în ochii copilului... "ce ochi minunaţi" şopti în gând broscuţa... şi dintr-o dată Mihaita simţi că-i este prieten... Aşeză broscuţa pe o buturugă şi se întinse alături.

- Cine esti, o întreba dintr-o dată Mihaita?

- Sunt paznicul lacului...

Copilul izbucni în râs:.

- Aşa paznic mic pentru un lac atât de mare.... O sa-ti spun... Oache! Şi apăsă usor creştelul broscuţei.

Oac oac nu se simţi descurajat, din contră... "la varsta lui lucrurile se măsoară in dimensiuni fizice", gândi broscuţa.

- Cum îl păzeşti... ai un motoraş cu care te învârţi de colo colo? râse de-a binelea Mihaita.

Oac oac clipi amuzat...

- Şi dacă „motoraşul" îmi este în suflet şi ştie tot ce mişca în lacul acesta?

- Aş spune că eşti magician... rosti cu uimire Mihaita.

-Şi dacă aş fi?

Copilul privi adânc în ochi micuţa vietate ce vorbea atât de serios....şi îi veni o idee.

- Dacă eşti magician, atunci aş vrea ca la noapte, razele de lună să-mi deschidă fereastra şi să-mi lase pe pervaz... apoi privind luciul lacului ... să-mi lase mătase între geamuri...

Din departare se auzi vocea bunicii ce-l chema la masă. Se ridica şi o lua la fugă.... fluturând cu mâna un semn de salut.

Dimineaţa următoare se anunţa cu noi chemări pentru Mihaita. Se trezi şi şi-ar fi dorit să lâncezească mai mult în pat, dar uşa se deschise şi bunica intră în cameră:

Dimineaţa următoare se anunţa cu noi chemări pentru Mihaita. Se trezi şi şi-ar fi dorit să lâncezească mai mult în pat, dar uşa se deschise şi bunica intră în cameră:

- Ai dormit cu geamul deschis, îl dojeni usor.

- L-am închis.. precis l-am închis, spuse cu fermitate copilul.

Bunica se îndreptă spre fereastră. Acolo scoase un sunet de uimire:

- Mătasea broastei!... Ai luat-o din lac şi ai pus-o aici...

Lui Mihaita nu-i venea a crede... Se repezi spre fereastră...şi, ce să vezi?!...o mantie lungă-lungă, verde sidefie, se aşternea maiestuasă peste pervaz. " E magician! Cu adevarat e magician!" striga în sufletul său copilul.

Şi-ar fi dorit să fugă spre lac, dar ştia că doar seara Oache putea să stea de vorbă cu el. Aşa că îşi petrecu aproape toată ziua îmbrăcându-se şi privindu-se în oglindă, admirându-se cu mantia lungă-lungă verde sidefie.

La ora potrivită zbură spre malul lacului.

Oac-oac îl aştepta .
Parcă ştia că vin, gândi Mihaita.
Sigur că ştiam... îi răspunse în gând broscuţa.

Mihaita se aşeză. Inima-i bătea dintr-o dată cu putere...Ii venea sa strige întrebarea care toata ziua îi umpluse sufletul: cum a reusit „trucul" cu mătasea?

Oache zâmbi simplu: pentru că sunt magician.

- De unde-ţi iei puterea?

- De la lună... stele... aer... pămant şi bine înţeles de la apă!

Mihaita se simţea împlinit. De când dorea el să cunoască un magician... un adevărat magician.

Din acea seară a început o frumoasă şi trainică prietenie între cei doi: copilul Mihaita şi broscuţa Oache. Secrete neştiute de nimeni, băiatul le afla de la micuţa Oac-oac.

Într-una din seri însa Mihaita nu a mai aparut la întalnirea de pe malul lacului. În zadar striga broscuţa, băiatul nu venea.

Nu ştia unde locuia copilul... aşa că nu avea unde să-l caute.. dar pentru Mihaita ar fi riscat orice. Aşa că întrebă un fir de iarbă, din apropiere, ea îl cunostea pe copil, îi văzuse de multe ori discutând şi mai ales râzând. Căci de fiecare dată când cei doi erau împreuna, Oache ştia cum să-l farmece pe copil.... „Magicianul" era în stare să depăşescă în măiestrie cel mai mare magician al lumii...

Firul de iarbă a întrebat mai departe alte fire de iarbă, şi întrebarea s-a dus din fir de iarbă în fir de iarbă, până când a auzit întrebarea o furnică.

Acesta strigă scurt şi răspicat:

- Eu il cunosc!... chiar foarte bine îl cunosc. Şi cum să nu-l cunoască când tocmai Mihaita a fost cel care i-a salvat muşuroiul de la distugere. Le-a arătat în departare o casă mare: acolo locuieste Mihaita... dar acum este bolnav.

- Cum aşa, ce s-a întamplat? strigară în cor firele de iarbă?

- Nu stiu exact ce s-a intâmplat, dar e la pat, l-a văzut chiar de dimineaţă sora mea, se bucură că poate fi utilă micuţa furnicuţă.

Şi pentru că firele de iarba au rugat-o să meargă la Mihaita să-i transmită gândurile lui Oac-Oac, funicuţa lăsă totul baltă şi o lua la picior spre conac, pentru ca a-ţi ajuta prietenul la nevoie este o treaba foarte importantă, gândi ea.

Era moartă de oboseala cand a păşit pe sus poarta conacului. Unde este oare, în ce cameră, se întrebă când văzu curtea mare şi casa în trei laturi.

Tocmai când îşi pierduse speranţa, pe deausupra sa trece o vrăbiuţă.

- Ce cauti, strigă aceasta?

- Îl caut pe Mihaita, ştii unde este?

- Tocmai am ieşit din camera sa ... mă rugase o păpădie să îl caut...

- Mă poti duce la el?

- Vrabiuţa o măsură de sus până jos. Aşa leşinată cum era, nu ar fi putut străbate coridoare lungi. Urcă pe spatele meu... şi ţine-te bine. Eu te duc.

Şi uite cum vrabiuţa îşi ia zborul cu furnicuţa pe spate. Furnicuţei i se zbarea inima mai mai să-i sară din piept.. închise ochii şi îşi spuse: cred ca sunt prima furnică din lume ce zboară... se încurajă ea. Vrabiuţa se opri pe marginea unui pervaz. Furnicuţa deschise ochii şi-l văzu pe copil în pat. Rugă vrăbiuţa să o pună pe marginea pernuţei copilului. Zis şi făcut. Dar de-abea făcu furnicuţa câţiva paşi, că uşa se deschise cu putere şi o asistentă medicală intră în cameră. Tocmai atunci, vântul, ce văzuse şi ştia totul a intrat pe fereastră şi a aruncat un colţ de cearceaf peste furnică.

- Am scapat, suspina furnica... oftă cu putere... prea trecuse prin multe în ultimul timp.

Auzi cum uşa se închide şi... tiptil – tiptil ieşi la lumină. Ce bucurie pe inima sa cand l-a văzut de aproape de Mihaita... şi nu se vedea a fi grav bolnav. Cu uşurinţă bucuriei se urcă pe bărbia copilului încercând să-l trezească. Acesta, simţindu-se gâdilat, deschise ochii. Nu o recunoscu de prima data, dar când aceasta începu sa strige ceva din care se înţelegeau cuvintele Oac-Oac, copilul înţelese.

- Te-a trimis Oache, se bucură nespus copilul şi încercă să se dea jos din pat... dar temperatura mare il „ţinea" bine in pat

Închise ochii şi şi-l imagină pe prietenul lui aşteptându-l pe marginea lacului... ce poate fi mai frumos, îşi spuse... Îţi multumesc că ai venit, rosti cu recunoştinţă Mihaita. Spune-i „Magicianului" să faca ceva vrăji ca să mă fac bine mai repede. Să nu se sperie, nu am nimic grav, doar că am racit putin cam tare...

Furnicuţa se strecura înapoi pe uşă cu atenţie, ieşi cît putu de repede şi din pragul uşii mulţumi vântului pentru ajutor si-l rugă să-l mai spijine în dorinţa sa de a ajunge cat mai repede la Oac Oac . Cum auzi dorinta sa, vântul se umflă usor, luă pe coama sa furnica şi o duse direct pe maul lacului.

Magicianul Oache, afland starea lui Mihaita, se puse pe treabă. Doar era în misiunea sa să-l ajute pe copil.

Aşa că ridică braţele spre cerul înserării. Chemă razele lunii deasupra sa. Apoi rupse o bucăţică de rază şi a răsucit-o în miezul mătasei. Rosti cuvinte magice şi dacă erai atent puteai vedea cum steluţe aurii se ridică deasupra încercuind ca un nor diafan mătasea. Apoi broscuta invocă cântecul iubirii. Stelele cerului deveniseră dintr-o dată mai luminoase iar aerul se înmiresmă brusc. Parcă toată forţa sufletului său se adunase în dorinţa sa de a-l ajuta pe copil. Şi uite că minunea se petrecu : „Magicianul" Oache prepară doar de el ştiut cum leacul de care Mihaita avea nevoie. Erau nişte sfere sidefii, gingaşe şi transparente ca balonaşele cu care ne place să ne jucăm.

Cu forţa gîndului, chemă cel mai rapid greier din întregul ţinut. Uite-l, a şi apărut! E atât de puternic... se vede că a făcut multă mişcare la viaţa sa!.

Cu mişcări sigure, Magicianul Oache prinse de gâtul acestuia, ca o salbă de perluţe medicamentul pentru Mihaita. ÎI şopti la ureche tot ceea ce avea de făcut .

Greierul se scutură de 2-3 ori, de parcă şi-ar fi adunat în vene întraga forţă şi se aruncă în salturi uriase spre casa copilului.

Nici nu ai numărat până la 100 că a şi ajuns la picioarele patului. Se concentră puţin şi dintr-un singur salt se şi trezi lîngă copil. Acesta dormea profund... şi avea faţa transpirată de la temperatură.

Greierul desfacu cu grijă salba de leacuri. Le aseza aşa cum i-a şoptit Magicianul, şi cu grijă trase din buzunarul de la piept o mică baghetă. Era parte din bagheta razelor de luna pe care o făurise cu atât de multă iubire Broscuţa.

Cu ochii întredeschişi, de parcă ar fi rostit cuvinte doar de el ştiute, atinse cu aceasta fiecare balonaş. Si ce să vă spun! Nu am cuvinte să vă descriu mireasma acestora şi dansul aerului în jurul lui Mihaita. Privind, simţeai, ştiai că leacul făcut de Oac Oac nu poate fi decât magic.

Copilul deschise uşor ochii. Recunoscu camera şi tocmai văzu cum prin aerul din jurul pieptului sclipeau steluţe aurii. Îl cuprinse o stare de bine şi de bucurie...
- Asa, e bine... e foarte bine... auzi ca un cântec vocea lui Oac Oac în urechile sale... e bine... e foarte bine...

Dimineaţa îl găsi pe Mihaita complet refăcut. Bunica tocmai chemase un doctor. Doar nepoţelul avusese temperatură aşa mare!

Doctorul ii zambi complice lui Mihaita:

- De, asa sunt bunicuţele, mai exagereaza uneori, aşa, de grijă prea mare.

Copilul ii raspunse cu o strângere de mână. El ştia prea bine că vindecarea i se datora Magicianului Oache. Dar cum să spuna, cine să-l creadă?

Ceru voie să plece la lac. Ce bucurie pe întraga natură. Ce minune! şopteau frunzele pomilor... Câtă dăruire , strigau firişoarele de iarbă... pentru că întraga nutura ştia ce se întâmplase.

Să vă mai spunem despre bucuria revederii dintre Mihaita şi Oache? Sunt sigur că o ştiţi şi voi. Voi ştiti prea bine că natura face parte din viaţa noastră. Ea este cea care ne alină şi de cele mai multe ori ne vindecă. Da, da...vă aud că ştiţi...şi că sunteţi prieten cu ea....